Pen’ că nu te poți numi adolescent adevărat și nu poți trece mai departe pân’ ce nu ți-ai făcut botezul în Vamă, cu gașca, i-am făcut instructajul adolescentei și am lăsat-o să plece. Nu fără strângeri de dinți, desigur, n-ai cum să fii părinte și să nu te pârpelești bine, pe toate părțile, de-a lungul celor trei zile cât îți lipsește puiul de-acasă. N-ai cum, pe cuvânt. Te-ntrebi dacă e bine, dacă o fi mâncat suficient, dacă nu cumva se va alege cu o insolație sau altele, mult mai nasoale, la care, pur și simplu, ți-e teamă și să te gândești.

Știam ce fel de copil am și cum am educat-o, însă viața și mersul lucrurilor sunt imprevizibile, mai ales la mare, în special când în ecuație apar, inevitabil, personaje din afara anturajului, mai puțin educate și responsabile.

Din fericire, doza de atenție pe care au alocat-o acestei prime ieșiri (mă refer la una consistentă, cu mers în cluburi și toate cele cuvenite, nu la excursii de o zi), a fost una consistentă și au avut grijă să fie cineva din grup în permanență “de gardă”. E important să existe o felie de minte cât de cât limpede printre atâția hormoni razna și aburi de alcool. Ăștia din urmă sunt suficienți în doze foarte mici, la vârsta lor, posesorii creierelor adolescentine fiind aproape complet lipsiți de experiență.

S-au distrat, au fost în cluburi și la terase, au zăcut pe plajă, au experimentat diverse și s-au simțit bine. Au prins chiar și răsăritul pe plajă, un must have, din punctul meu de vedere. N-ai cum să te duci cu gașca la mare și să dormi noaptea, ar fi un sacrilegiu.

Întoarcerea a fost cu aventuri, pentru că CFR-ul și infrastructura de transport sunt ceva special, desprinse parcă din filmele de epocă. Faptul că a deraiat un tren (a doua zi la rând, pe aceeași rută, dar să nu ne împiedicăm de amănunte) n-ar fi ceva ieșit din comun, chestiuni de genul ăsta se-ntâmplă peste tot, mai ales în anotimpuri în care temperaturile tind spre extreme. Problema a fost, ca de obicei, lipsa informării și a alternativelor.

Nu numai că-n trenurile CFR-ului aerul condiționat, în mijlocul verii, funcționează mai mult nu, sau că nu mai există vagoane-restaurant, să ai de unde lua o sticlă de apă ori o napolitana, că tot ești obligat a sta în camp pentru măcar șapte ore, dar nu există niciun fel de informare. Predictibilitate zero, proceduri lipsă, bun-simț… bună gluma.

Ce am fi putut să-i răspundem copilului, când ne-a dat mesaj, uluită, că a rămas trenul în câmp, altul decât “welcome to Romania, enjoy”?

Au avut noroc că părinții celei mai bune prietene a ei, care fuseseră și ei la mare, erau cu mașina în zonă, se îndreptau către București, așa că le-au cules și le-au suit în mașină. Le era cald, sete și erau obosite; au dormit douăsprezece ore când au ajuns acasă, atât de terminate au fost. Au renunțat inclusiv la concertul la care ar fi trebuit să ajungă, s-au întins în pat și-au dormit până a doua zi la prânz.

Au avut parte de botez, aștept cu interes episoadele următoare.