Am auzit de atât de multe ori “așa a fost să fie”, “ cum i-a fost sortit” sau alte variațiuni pe temă, încât m-am plictisit. Nu cred în destin și nu cred că lucrurile pot fi aranjate într-un anume fel. Asta, mă rog, doar dacă universul nu și-a angajat un project manager extrem de competent, care poate gestiona situația a peste șapte miliarde de respiraci bipezi.

Sigur, fiecare trib își imaginează că are propriul project manager, dar mie mi se pare o variantă complet nefezabilă. Se mai amestecă, naibii, unul din tribul X cu una din tribul Y și iese terci la tabel. Este clar, zic eu, varianta asta pică. Nu văd cum ar putea gestiona povestea. Iar dacă nu există unul singur ultra-super-mega-multitasking, atunci nu există nici dosare, nici “to do lists”. Fiecare e cam de capul lui, care va să zică.

Fără soartă. Numa’ hazard, informații și decizii.

Percepem lumea și evenimentele care se derulează în jurul nostru în mod aproape complet subiectiv, indiferent cât de bună ar fi părerea pe care o avem despre noi înșine. Cu alte cuvinte, vedem ceea ce dorim, nu ceea ce este, de fapt. Sună bizar, poate, însă nu e. Explic imediat.

Gradul de subiectivitate diferă în funcție de nivelul de alfabetizare, de cel al inteligenței și de cultură. Pe lângă toate astea, percepția mai este influențată și de stările de moment. Am avut câteva zile grele, sunt obosită și mârâită; voi observa, în special, nasoalele din jurul meu, știrile negative și voi exacerba evenimentele. Am avut un conflict cu cineva și am pus la pateu toată povestea, voi remarca, în orele următoare, mai ales evenimente de genul respectiv. Mi-e teamă de virus, așadar creierul va înregistra, din tot fluxul de informații, preponderent titlurile cu tentă medicală.

Despre confirmation bias.

Mi-e urât să-i spun în română, pentru că îmi sună foarte bizar “prejudecată de confirmare”. E ceva… Haide să zicem că face parte din aceeași categorie cu mouse, newsfeed sau like. Deși ai putea să le traduci, nu o faci. E mai bine să înțeleagă toată lumea la ce te referi, pentru că sunt termeni deja consacrați. Nu suntem francezi, să traducem orice.

Conform definiției dată de APA (American Psychological Association), confirmation bias este tendința de a căuta informații care să susțină preconcepțiile, de obicei interpretând dovezile astfel încât să confirme convingerile existente, respingând sau ignorând orice date conflictuale.

Exemple: un misogin va accesa informații care să îi confirme părerea proastă pe care o are despre femei (ei, nu săriți, e valabil și pentru misandre versus bărbați); o persoană ce suferă de conspiratită va căuta să citească articole despre cipuri invizibile și otrăvire wireless cu 5G.

Pe scurt, cu liniuță, de la capăt:

• Favorizăm înformațiile care ne confirmă convingerile existente. Toți, fără excepție, indiferent ce ne place să credem despre noi înșine. Suntem părtinitori.
• Efectele se resimt mult mai puternic atunci când este vorba despre subiecte cu încărcătură emoțională mare sau despre credințe bine înrădăcinate.
• Este o tendință ce nu poate fi combătută decât parțial, conștient și voluntar.

Ăsta este unul dintre principalele motive pentru care mulți sar cu comentarii după ce au citit numai titlul sau pentru care persoanele crescute în comunități profund tradiționaliste sunt foarte greu de convins de contrariu, indiferent de câte argumente sunt aduse în discuție.

Este un subiect foarte vast și nu mi-am propus să îl disec, dar las un punct de pornire pentru lectură, pentru curioși, de pe Britannica – aici -, plus link către un articol din care mi-a plăcut următorul citat: “The eye sees only what the mind is prepared to comprehend.”. Observăm numai ceea ce suntem pregătiți să înțelegem.

În încheiere, am să mă întorc la bizareria din titlu.

Deși pare una dintre perlele maestrului Hagi, nu-i aparține. E una dintre emanațiile neuronilor adolescentei, care se exprimă aiurea uneori. Însă a mers la fix, zic eu, cu subiectul. “Destinul” e, în fond, 10% hazard și 90% decizii. Un procent foarte consistent de alegeri, bazate pe un cumul de percepții. Multe dintre ele deformate în funcție de ceea ce (vrem să) cunoaștem.

–

Sursa foto: gratisography.com.