Când Bulă se transformă în Bully

16 decembrie 2020 | Povești | 4 comentarii

Am fost un copil lunguț, slab, ochelarist și foarte timid. Sigur, sunt cam la fel și acum, mai puțin copil. 😊 Aragaz cu patru ochi, schelet ambulant, pilitură de oase, ardei iute, pai cu suflet, biscuite-n dungă. Toate astea și multe altele mi-au tot auzit urechile de-a lungul anilor. Uneori spuse cu simpatie, de multe ori, însă, cu răutate.

Desigur că poate fi haios să râzi de tine sau de alții și să ridiculizezi defecte sau slăbiciuni. Eu însămi practic auto-ironia. Cu foarte mare plăcere chiar. Mi se pare o metodă sănătoasă de gestionare a unor realități uneori neplăcute, pentru că, na, nu putem fi perfecți.

Dar ce te faci când glumele se transformă în răutăți, iar Bulă devine Bully?

Apar consecințe pe care le conștientizăm mult mai târziu. Unele ne însoțesc pentru perioade relativ scurte de timp, apoi trecem peste ele (sau le uităm), altele ne marchează profund și schimbă comportamente.

Am avut parte de Bully? Da, desigur. Am avut și un mare noroc, totuși. Am studiat preponderent științe, motiv pentru care am crescut și m-am dezvoltat într-o gașcă de băieți. A avut cine să-mi ia apărarea atunci când am avut nevoie, am avut prieteni buni, pe care m-am putut baza în permanență, chiar dacă făceau (mai mereu) mișto de mine. Adolescența petrecută cu ei a mai venit cu un mare avantaj, acela că aveam insights și replici pregătite, aveam metode de “dezamorsare” a situațiilor mai puțin plăcute.

Dar nu toți cei slabi (la propriu sau la figurat) au avut norocul meu. Cei mai mulți chiar nu, din păcate. De la îmbrâncit pe stradă sau încasat pumni și picioare, până la (deja aproape inofensiva) “dă-mi pachetul sau te sparg”, experiențele sunt variate și frecvente.

Privind în urmă și comparând cu ce se întâmplă în zilele noastre, mă bucur că nu am avut internet, computer sau telefon mobil.

Despre cyber-bullying

Cyber-bullying-ul e hărțuire prin intermediul tehnologiilor digitale. Este un comportament deviant, prin care agresorul încearcă să își sperie, enerveze sau să-și umilească victimele. Deși suntem obișnuiți să luăm în râs și să minimalizăm fenomenul, avertismentele specialiștilor în securitate cibernetică sunt din ce în ce mai alarmante.

Spre deosebire de bullying-ul tradițional, “pe viu”, foarte prezent în societate și el, de altfel, cyber-bullying-ul poate fi exercitat de oricine. Pentru intimidare cibernetică nu sunt necesare condiții speciale. Oricine poate avea putere, oricine poate fi agresor, oricine poate încerca să șantajeze.

Copiii sunt cei mai vulnerabili

Dacă atunci când sunt foarte mici îi putem proteja mai bine, pentru că avem control asupra dispozitivelor și a website-urilor pe care le vizitează, când cresc, se schimbă complet situația. Au telefoanele și laptopurile sau tabletele lor, conectate la internet. Oricât de mult ne-am strădui să îi ferim de neplăceri și să îi educăm, statisticile arată că aproximativ 60% dintre adolescenți și tineri au fost agresați în mediul online.

Există multe surse de informare, din fericire. Este important să conștientizăm și să le explicăm potențialele probleme și consecințele lor. Este esențial să poată identifica de la bun început o situație potențial neplăcută și să vină să spună “mama / tata, uite ce am pățit”. În timp ce bullying-ul tradițional poate fi probat mai greu, sunt necesari martori (persoane sau mijloace de înregistrare), cyber-bullying-ul poate fi dovedit cu ușurință. Pentru asta, desigur, trebuie ca cei mici să știe ce au de făcut și să nu se sperie.

Da, este important să le fim aliați, prieteni și sprijin, toate în același timp. Scriu asta cu fiori pe șira spinării, am citit ceva care nu-mi dă pace: doar unul din zece adolescenți s-ar confesa unui adult, fie el părinte, profesor sau oricine altcineva care i-ar putea ajuta. Mi-e tare teamă să verific informația, pentru că sunt șanse foarte mari să fie adevărată.

Câteva resurse

Este inutil să reiau tot ce s-a scris pe subiect până acum, așa că am să las, pentru lectură, câteva link-uri.

  1. Telefonul copilului (pentru România)
  2. Informații pe site-ul Unicef
  3. Child Helpline Network
  4. Despre identificare și prevenție
  5. De la americani, ei au studiat mult mai îndeaproape problema
  6. Câteva statistici
  7. Sfaturi legate de securitate, pentru familie, de la Bitdefender
  8. Un raport despre activitatea copiilor în mediul online

Photo by Junior Teixeira from Pexels.

4 Comentarii

  1. Anouk

    Eu am fost ținta glumelor și ironiilor colegilor tot pentru că eram lungă și slabă. Și tot printre băieți mi-am găsit relaxarea și siguranța de sine.
    Cu fii-mea am avut o relație de prietenie și a venit mereu să-mi povestească lucruri chiar dacă nu toate erau de bine. Iar asta a fost dublată de spionarea divaisurilor și a jurnalelor.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Și noi avem o relație ok cu adolescenta, Anouk, dar m-a speriat procentul foarte mare de copii cu probleme. Mi se pare trist că nu reușesc să discute cu părinții lor sau cu orice alt adult care i-ar putea ajuta cumva.

      Răspuns
      • Anouk

        Te miră că e o prăpastie între părinți și copii? Mi se pare că oamenii au devenit atât de individualiști că nu le mai pasă de nimic în jurul lor. Nici măcar de copiii lor.

        Răspuns
        • Ana M. Popescu

          Anouk, nu mă miră, dar mă întristează. Motivele pentru care ne învârtim într-o societate atât de șuie pornesc de acasă, din copilărie.

          Răspuns

Confirmări/Notificări

  1. Ziua mea este oricând vreau eu - Ana M. Popescu - […] nu uitați să aruncați un ochi și să discutați cu ei și despre ceea ce se întâmplă în mediul…

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă