Când ne-am mutat în Olanda, fugeam de biciclete precum dracul de tâmâie. Mă rog, nu fugeam la propriu, doar refuzam să mă sui pe vreuna. Trecuseră deja cam douăj’ de ani de la ultima mea...
Viața ca un troc
Poate că mi se pare mie și nu am dreptate. Poate că, într-adevăr, lumea devine un loc din ce în ce mai mișto pe zi ce trece, iar relațiile interumane (reale sau virtuale) din ce în ce mai bune....
Cum ucizi, lent, un gurmand
Hai că vă zic eu, mintenaș: îi iei mâncărurile preferate de la gură. Desigur, partea cu ucisul este o figură de stil, nu se pune problema să fi atentat careva la viața mea, de-adevăratelea. Pur și...
Uneori, raiul este foarte aproape de casă
Am fost tentați să ne mutăm la o casă cu teren mare, gen fermă, așa, în sudul Olandei. Ca tot românul care se respectă. Mult să avem, să fie cu gazon cât vezi cu ochii și cu copaci, cu seră, cu… Am...
De mari, tot mici sunt. Iar de puternici, tot fragili.
M-am bucurat enorm că a crescut copilul. Nu mai stai după el, să-l culci, să-l speli, să-l hrănești și să îl cari peste tot. Nu mai trebuie să faci teme la 11 noaptea, că s-a luat cu joaca și a...
Albastru. Și un oraș foarte mișto.
Când ne-am mutat în Olanda, nu știam mare lucru despre locuri și despre istorie. Am mai aflat una, alta între timp. Da, mori de vânt, lalele, saboți din lemn, canale și multe, foarte multe...
Nu mai mâncați iarba, fumați-o!
Mare e grădina și mulți și-au îndesat frunze în spațiul dintre urechi, în lipsă de altceva. Altfel nu îmi explic de unde atâta dileală și de unde atâta dorință de a arăta lumii întregi cât de razna...
Comentarii Recente