Pentru că am primit foarte multe vorbe de bine, ieri, pentru postarea pe care am pus-o pe Facebook, zic să merg un pic mai departe și să vă spun ce am prestat acolo, că tare mișto e combinația.
Făcusem sâmbătă seara niște pate de ficat (detaliez mai jos), iar duminică dimineața i-am asortat niscai pâine proaspătă, d-aia mișto, cu coaja crocantă și miezul pufos. Nu e nevoie de chin și transpirații, există rețete simple, fără frământare, de pâine artizanală. Una dintre cele mai mișto explicate rețete o găsiți la Muntele pe blog.
Subscriu la ceea ce spune acolo, oala de fontă e sfântă. În caz că nu doriți să vă ușurați de bani și să luați Le Creuset, găsiți o variantă foarte decentă ca preț la Ikea. Eu am una de trei sau patru ani, nici nu mai știu, și am folosit-o la greu. De la pâine și musaca, până la tocană, rață cu varză și pulled pork, am făcut cam de toate. Știu, e la modă ceva aparat de la Tefal, în care pui ingredientele și care gătește singur, dar pot garanta un lucru: gustul mâncării este incomparabil mai bun dacă este gătită-n cuptor, pe îndelete, în oală de fontă.
Am încheiat lunga paranteză referitoare la pâine, să continuăm cu povestea. Aveam pate, aveam pâinea aburindă, scosesem brânza de capră din frigider și mă uitam lung la ele. Parcă lipsea ceva. Acel ceva care să bâțâie bine simțurile și să lege aromele.
Și s-a strigat Bingo!
Brânză de capră + pere + nuci =LOVE. Cel mai mare love de pe planetă, din ăla cu năbădăi și mormăituri de plăcere.
Mdeci, pentru trei persoane, am folosit următoarele:
● două pere (conference, feliate nu foarte subțire);
● 3 felii generoase de brânză de capră (din cea untoasă, nu tare, tip parmezan);
● o mână de nuci (prăjite, tocate grosier);
● un pic de unt;
● trei linguri de coniac;
● două linguri de miere;
● piper, nucșoară, fulgi de ardei iute.
Am încins tigaia, am pus untul, coniacul și mierea și am fiert un pic, cât să se lege un sirop, apoi am adăugat perele. Le-am tăvălit cu grijă, dar numa’ puțin, cât să le-nmoi, și-am adăugat mirodeniile plus nucile coapte. Toată “munca” durează doar câteva minute, foarte puține, apoi le-am așezat cu grijă, așa fierbinți cum erau, peste feliile de brânză. E musai de stors tigaia de tot sosul care a rămas pe acolo, ar fi păcat să se piardă așa bunătate.
Pate de ficat – o improvizație cu ce am avut prin ogradă
Rețete de pate sunt multe de tot, care mai de care mai interesante. Ei bine, eu am fost nevoită să fac cu ce avusesem prin preajmă, că m-a apucat nebunia la zece noaptea și n-aveam ce face, dar a ieșit delicios.
● 250 g ficăței de pui;
● 1 ardei roșu;
● 1 ceapă;
● câteva roșii uscate la soare;
● usturoi copt;
● o felie de slană afumată, mărunțită;
● unt;
● un pic de vin roșu;
● sare, piper, cimbru, oregano, fulgi de ardei iute și ce vă mai lasă sufletul să puneți. Mie îmi place să păstrez lucrurile simple, m-am limitat la atât.
Toacă legumele, caramelizează ceapa în unt, apoi adaugă restul de ingrediente și gătește-le până sunt făcuți ficățeii. Pasează cu un blender de mână și subțiază, dacă e cazul, cu niște smântână lichidă.
–
Asta e tot. Nimic de fițe, nimic complicat, care să dureze o veșnicie sau care să necesite cine știe ce unelte sofisticate, dar garantez cu mâna pe sufletul meu gurmand că pâine caldă cu pate, brânză de capră, pere și nuci e una dintre cele mai mișto combinații pentru micul dejun. Sau pentru cină. Sau nici măcar nu mai contează, că e bună oricând. 😛
M-ai facut sa salivez, asa cu noaptea-n cap. Ma duc sa cumpar pere. Ca mi-ai dat o idee pentru cina 😁
:))))))) Revii cu impresii, te rog? 😁
De când locuiesc singură n-am mai avut chef să prepar nimic interesant. Dar de când sunt izolată forțat mi-au revenit cheful și ideile. Și pentru că mă simt bine acum, mi-am făcut tot felul de chestii care pot părea complicate, dar nu sunt.
PS-Am făcut și eu un pate de casă printre altele. 😉
Ce bine că ți-ai revenit, Anouk. 🙂
Pentru pateul ăla aveam deja un chutney de ceapă cu zmeură, delicios, de altfel, dar voiam altceva.
Sănătate și putere, Anouk!
Ana, pate am făcut și eu pe principiul ăsta, nu am folosit niciodată usturoi copt. Dar voi încerca.
Rețeta la chutney-ul ăla scrii?
Anouk, senzația de siguranță după boală și apoi vaccin m-a readus la starea mea naturală. Recunosc abia acum că aveam stări anxioase, firești la ceea ce am trecut în ultimul an.
Mulțumesc, @Sandra!
Nu am stări anxioase. Doar m-am sălbăticit.
Să știi, și asta este o stare reală.
Mai ai un pic și ieși din izolare, un pic.
Cu plăcere.
Sandra, mai fac niște ajustări și pun și rețeta de chutney. 🙂
Ana M. Popescu, mulțumesc fain.
Pe mine ma incurca asta:
,,Mdeci, pentru trei persoane, am folosit următoarele”
Deci in poza aia sunt 3 portii? Eu am zis ca e o portie din care s-a mancat jumatate.
Păi, domnu’ Marius, perele nu sunt produsul principal. Numai așa, garnitură. 😛
Didino, sper sa-mi iasă. M-ai pierdut iar la roșii uscate la soare. Ah, și la fulgi de ardei iute. Eu sunt fan Lidl s-o nu am găsit asa ceva la ei.
Mai am un “ah”. Coniac, miere, n-am. Tre’ sa cumpăr?
Ah, și sa nu uit: mai am un “ah”.
Ah, dacă nu-mi iese…
Le luăm pe rând, Eleno:
– atunci nu pune roșii uscate la soare, folosește proaspete sau din conservă, dar nu pune multe, numai o țâră, de gust. Să nu faci tocană acolo.
– piper în loc de fulgi de ardei iute.
– coniac nu e musai. Un strop de vin alb, dacă e, sau două-trei linguri de apă chioară.
– mierea o poți înlocui cu zahăr brun. Sau normal, dacă nici d-ăla nu e.
Ah, n-are ce să nu-ți iasă. Sunt doar niște felii de pere într-o tigaie, nu e chirurgie pe cord deschis. 😛
PS: pere sper că ai. :))))))))))
Elen(oh), :))))
am eu de la Lidl fulgi de ardei iute, care roșii? Ah, fulgii! 😛
Există și roșii uscate acolo sau/și la Kaufland, eu am găsit și așa ceva, dar nu am luat, încă nu le găsesc locul. Poate usuc eu la vară.
Dacă nu ai pere, cumpără!
@sandra, mai bine ma duc la didina și mananc. Îmi îmbrac frumos și neamul, că să vadă și ei ce bucatareasa-prietena am.
Elen(oh), 😀 !
:))))
Și tot la motanul încălțat mă gândesc. Buey, nu suna mai bine prietenă-bucătăreasă? Sau bucată, îmbucată, nu știu că dacă mai scriu variante devine îmbucățită.
Ano <3