Una dintre micile mele plăceri este să casc gura pe stradă, ca la teatru. Nu la propriu, desigur, ci numa’ să fiu atentă la personajele ce populează spațiul din jurul meu. Iar cum anul ăsta ne-a ținut prizonieri în universurile casnice, mi-a cam lipsit această delicioasă activitate.

Ei bine, zilele astea am apucat să mai văd una, alta. Un pic de tot, e adevărat, dar tot mai bine așa, decât nimic.

Câteva notițe…

… luate în mașină, în parcarea magazinului, eu sprijinind delicat scaunul din dreapta, în timp ce îl așteptam pe inginer să termine cumpărăturile.

Apar pe alee doi puștani, unul mic și îndesat, altul lung și slăbănog. Ăl’ mic începe să țopăie și să se izbească, în fugă, ritmic, de gardul din dreapta. O dată, de două ori, de trei… I se face milă lunganului, cred, și o ia la goană după el. Nu îl oprește, cum mă așteptam, dar bagă brațul între capul piticului și gard. Măcar atât.

Din partea opusă se aude un zgomot de motor bine ambalat. Mă întorc să văd bestia. O domniță chinuia de zor un sfert de mașină, un amărât de C1, încercând să iasă din parcare. A reușit, după multe manevre și după ce a atras privirile tuturor celor care erau prin zonă, să plece (cu scârț) de pe loc. Am răsuflat ușurată că nu i s-a dezmembrat jucăria. Bonus, habar nu aveam că un amărât de C1 poa’ să “râgâie” în halul ăla.

Toată lumea din parcare revine la ce făcea înainte de spectacolul domnișoarei pilot, inclusiv tânărul care încerca să o aburească pe blonda cu care stătea de vorbă. Este evident că o place și-mi pare că nici ea n-ar fi chiar departe. Ea îi spune ceva, râd amândoi. Se relaxează atmosfera de tot, mișto moment. Pare că el se relaxează atât de mult, încât nici nu realizează când se scarpină și, mai apoi, își scoate nădragii din fund. Mademoiselle belește ochii, iar el se albește la față. Of, mama lor de maniere…

Gata, că a venit inginerul cu sacoșele!

Și alte câteva…

Neah, să nu ne lungim, totuși, că-i lockdown și nu se cade să bântuim așa, aiurea. Pot să vă mai spun doar că cea mai drăguță imagine pe care am văzut-o zilele astea a fost în cartier. Un piticot cam la 5-6 ani, încotoșmănat bine, ieșise cu blănosul pe stradă. Blănosul fiind un iepure imens, alb, care făcea tumbe. Vă imaginați chiotele și veselia, presupun. 😊

În poză e un motan din zonă, care aduna voluntari pe stradă. Avea chef să fie alintat. Și a fost.