Pentru că de pandemie, vaccinuri, politică și nasoale oți fi sătui deja, am să încerc să strecor, printre diverse aberații sau pățanii personale și subiecte interesante. Sau, mă rog, mai puțin cunoscute să zicem.
Spuneam că a nins în weekend și că e foarte frig zilele astea în Olanda. Este pentru prima dată în cei câțiva ani de când ne-am mutat aici, când nu numai că nu s-a topit zăpada de pe o zi pe alta, ci s-a mai depus și alta, proaspătă. Ce veselie pe capetele ăstora!
Stăteam ieri de vorbă cu niște olandezi și erau în culmea fericirii, se rugau să țină gerul câteva zile la rând, ca să poată patina pe canale. Iar în așteptarea momentului, și-au cumpărat cele necesare. Stocurile de sănii și de patine din magazine au fost epuizate deja.
Am aflat că-nvață de la vârste foarte fragede nu numai să dea la pedale și să înoate, dar și să patineze. Iar cu această ocazie am avut și momentul ăla de Aha, bingo! Deci d-aia sunt pline parcurile vara de oameni pe role. Am senzația că olandezii ar face orice, numai să nu-și târâie picioarele pe asfalt.
Nu doar distracție, ci și tradiție. Plus performanță.
Deși există mențiuni despre varii competiții încă din anul 1760, prima cursă oficială de patinaj a fost organizată în 1909. Se numește Elfstedentocht, iar ruta are 200 km lungime și unește 11 orașe din regiunea Friesland. Din păcate, a putut fi organizată doar de 14 ori până acum (ultima ediție – 1997), deoarece condiția obligatorie este ca stratul de gheață să aibă minim 15 cm. Competiția adună peste un milion și jumătate de vizitatori.
Am aflat, citind mai multe despre povestea asta, câteva informații interesante. KNSB – Federația Regală Olandeză de Patinaj – este una dintre cele mai vechi din țară (1882), iar 21% din totalul medaliilor olimpice la patinaj viteză sunt deținute de Olanda. Și ar fi culmea să nu, pentru că investesc nu numai bani în sport, însă au și programe prin care descoperă și antrenează copiii talentați. KNSB Talent Teams se numește cel pentru sporturile pe gheață, dar au și pentru multe altele care prezintă interes.
Am să las două filme mișto pe subiect. Primul este de la Olympic Channel și prezintă câteva statistici despre performanțele portocaliilor la sporturile pe gheață (foarte impresionante, de altfel), iar al doilea este despre cursa celor 11 orașe, din 1985. Ambele sunt în engleză.
–
–
Photo by Ruben Hanssen on Unsplash.
Aveți cel puțin doua sporturi la care sunteți “tătici”: patinaj viteza și ciclism pe velodrom. Dacă mai adăugăm fotbalul, înotul, voleiul, mai nou gimnastica, vedem ca o țara cu o populație nu foarte numeroasa, face cu adevărat sport.
Cam așa e și aici, gândește-te ca Australia are campioni olimpici la schi (moguls), nu mai vorbesc de înot, atletism sau altele.
Sunt terenuri și cluburi de sport peste tot, Emil, chestiune care mi s-a părut foarte mișto. Sportul e accesibil multora, din fericire, chiar și seniorilor. 🙂
Interesante lucruri, chiar nu știam. Bine, nici nu m-a interesat subiectul că eu sunt campioană la lustruit gheața, nimeni nu mă întrece 😁
Și tu o lustruiești tot ca mine, cu fundul? 😁😁😁
În copilărie mergeam în fiecare weekend la patinoar. Nu aveam patine și le închiriam de acolo. Mă chinuiam, în ghetele scâlciate, să-mi țin echilibrul pe gheață. Când am mai crescut și mi s-au potrivit patinele sorei mai mari, am învățat să fac și piruete.
Dar ne era din ce în ce mai greu să avem cu ce plăti biletele la patinoar așa că, într-o iarnă, tata a cărat apă și ne-a amenajat un mic patinoar pe stradă, în fața porții. Din păcate minunea nu a rezistat prea mult. În schimb, durerea lui de șale a durat ani.