Totul a-nceput cu o furtună mai acătării. Da, știm cu toții că încălzirea globală nu există, că fenomenele meteo extreme sunt produse în eprubetă, doar ca să enerveze pe unii mai sensibili, dar orișicât. Tot avem parte de ele, indiferent ce credem sau indiferent de care parte a IQ-ului ne situăm.
Cum spuneam, vânt mare, furtună, doi dintre stâlpii care susțineau gardul de pe partea stângă au cedat și a-nceput marea bălăngăneală. Și ce naibii să faci? Pui două proptele, ca tot românul, dar n-ai cum să le lași așa mai mult de două, trei zile, pân’ ce trece nebunia, că degeaba ai tu sânge de dac pe venă, dar n-ai prins și apucăturile peticitului. Ca atare, apucă-te și scoate bucata de gard, să-nlocuiești stâlpii.
Dar ce faci dacă observi că treaba a fost făcută, per ansamblu, de mântuială? Că n-ai pus tu gardul, era acolo când te-ai mutat. Te apuci să scoți toți stâlpii, normal, că doar nu ești amator. Și, dacă tot ai scos, nu e mai bine să pui tot gardul nou, să fie scândurile identice cu cele de pe partea dreaptă? Doooh.
Așadar, la treabă, băieți!
Stai, care băieți? Avem una bucată inginer în dotare, care s-a ocupat de reparații anul trecut cu vecinul de la numărul patru, tot maniac cu bricolatul și ăla, de a mers totul ca uns. Bocăneau ai noștri cu un asemenea spor, încât eu și vecina ne frecam mâinile de bucurie. Aveau să respecte indicațiile și deadline-ul, ne puteam apuca foarte repede de amenajat, decorat și înflorit curțile.
Însă, de data asta, povestea era cu bucluc. Vecinul de pe partea cealaltă, de la numărul doi, “lipsește un pic” de acasă. Vecina, o doamnă la cincizeci de ani, finuță, fragilă, nu numai că-i singură și nu se pricepe la d-astea, dar a mai și avut piciorul rupt de curând; s-a tot târât cu cârje și căruț cu rotile luni bune la rând.
Soluția?
Logic și normal – inginerul plus vecinul de la unu. Sigur că omul ăla n-are vreun beneficiu, la el gardul e bine, merci, și sigur că puteau fi plătiți niște unii să rezolve problema. N-ar fi fost mare filosofie. Dar ce sens ar fi avut? Ne-am achitat fiecare partea de materiale, stâlpi și scânduri, iar cu manopera au rezolvat în două zile. Deh, așa e când ai deja experiență și știi ce ai de făcut, nu mai bâjbâi, nu te mai chinui și ai tot ce îți trebuie.
Mi s-au părut foarte mișto nu numai lejeritatea și rapiditatea cu care au rezolvat problema, dar și faptul că o construcție menită să separe, a adus laolaltă oameni care au pus osul la treabă împreună. Ar fi putut să-și vadă fiecare de ale lui, ar fi putut să îi spună doamnei de la numărul doi să plătească pe careva să facă partea de treabă, doar că nu așa funcționează o societate normală.
Soluția, dacă vrem să mergem împreună mai departe, este să nu uităm să fim oameni.
–
(Photo by Randy Fath on Unsplash.)
E bine ca va intelegeti/ajutati cu vecinii. Aici, de multe ori daca te saluti cu ei, este bine. Sunt intre ei (mai ales aussie) care nici macar nu te saluta. Am avut vecini care, cel din stanga, imediat ce ne-am mutat a venit si am facut cunostinta, relatii super ok (italieni de origine), iar cel din dreapta (aussie) si daca vedea ca ne uitam spre el si dam sa il salutam, intorcea capul, nu schita nici un gest, nici o vorba. Dar asta este aici in Adelaide, caci in orasele mici sunt mult mai prietenosi , mai calzi. Acolo te saluta si fara sa te cunoasca.
Eu unul daca am nevoie, apelez la vreunul dintre romanii de pe aici sau la fiu-miu. Daca e deja ceva mai laborios, chemam mesterul si gata. Tocmai ce mi-au pus niste gazon artificial, niste blind-uri si urmeaza niste roller-shuter la geamuri, adica vreo cateva mii bune de dolari! Si greul de-abia urmeaza: bucataria schimbata complet, parchetul pe vreo 70 de metri patrati si apoi renovarea. Va fi o placere!!!
Unul dintre lucrurile care îmi place aici (mă refer în special la zonă, că nu în toată Olanda e la fel) este acela că lumea e relaxată și prietenoasă. Se salută pe stradă chiar dacă nu se cunosc. Sigur că nu vorbesc la piață sau în zona de magazine, unde e aglomerat, ci pe alei, prin cartiere sau în parcuri mai ales.
Ne înțelegem bine cu vecinii, e un dute-vino continuu. Na-ți scara, dă-mi și mie barosul, d-astea. 🙂
Spor la renovat, ne apucăm și noi acuș de bucătărie. Deocamdată, renovăm curtea.
Mersi, si voua!
Stai linistita ca nu renovez eu, ci meseriasul. Si s-ar putea ca si pentru curatenia de dupa, sa i-au legatura cu un prieten sarb care are firma de asa ceva.
Eu o sa decartez! 🙄😎
Mulțumim! 🙂
Mno, asta e, eu sunt cu hartia in fata si tot desenez, vecinul de la 4 e langa, vecinul de la 2 e pe partea cealalta, vecinul de la 1 a ajutat acum desi n-avea nici o problema dar …. .Cănd mai apari cu probleme din astea te rog sa pui si o schita clara cu garduri, proprietati si numere.
O să pun harta data viitoare. 🙂 Locuim la numărul trei, în caz că nu reieșea din text.
Deci Utrecht, la Nr. 3, gard nou. Nici nu ne mai trebuie IP. Te găsim noi! 😁
Sau ceri adresa dacă vii încoace, Victore. Cred că e mai simplu. 😛
Cu vecinii pe care îi aveam, unde locuiam înainte, ne înțelegeam super bine. Când avea vreunul de făcut ceva ajuta toată lumea. Iarna, la dat zăpada, era mai mult distracție. Curățam cu toții toată strada inclusiv la cei care erau bătrâni și nu puteau munci.
Aici, unde locuiesc acum, am avut surpriza neplăcută să constat că vecinul a dat zăpada de pe trotuar doar în dreptul curții lui și a lăsat pe trotuar o movilă mare pe care nu o puteai trece.
Deocamdată pot doar să visez că lumea va deveni mai prietenoasă și înțelegătoare, că oamenii nu vor mai fi atât de individualiști. Dar știu că sunt o idealistă.