Soare, douăzeci ș-un pic de grade (în sfârșit!), păsările chirăie de zor. Mă ridic de pe scaun și mă holbez pe geam, parcă îmi vine să-mi bag un pic picioarele în ea de treabă. Bine, fie, un pic mai mult spre de tot. Oare pot să strecor ceva de azi în programul de mâine? Zău că nu mai am chef de nimic. Așa că am închis tot și am încins grătarul. Mă rog, nu eu, inginerul, eu sunt maestră la dat instrucțiuni, la comentarii și la mâncat. Desigur. 😛

Dacă tot am terminat foarte devreme, haide să dăm și-o tură de parc.

Porumbul copt, cârnații și burgerii cereau o plimbare. Doar nu era să stăm, ca sălbaticii, cu dosurile lipite de canapea, de la ora 19, nu? Mă rog, inginerul propusese varianta asta, dar a fost refuzat, noile role ale copilului trebuiau musai testate.

Ne-am distrat mult mai bine decât anticipaserăm, din două motive. Primul ar fi acela că fie-mea nu este vreun talent la sporturi (la niciun fel de sport, de fapt), așa că e un deliciu să o privești cum se zbate pe-acolo. Iar al doilea, nu s-a mai suit pe role de mulți ani. Una dintre ultimele ei aventuri la capitolul ăsta s-a desfășurat în București, în parcul Lia Manoliu, unde a exersat oprirea în tufele de trandafiri. O splendoare, ce să spun! Când a ajuns acasă și am văzut-o în ce hal arăta, nu știam dacă să râd sau să plâng.

Așadar, cum spuneam, s-a suit odorul din nou pe role, după ce am insistat să se blindeze cu tot echipamentul de protecție din dotare, de teamă să nu ajungem iar prin spitale. Bâț într-o parte, bâț în cealaltă, parcă începea să meargă mai bine. Cât de cât, mă rog, măcar a reușit până la urmă să nu mai dea din mâini de parcă înoată. A ținut-o veselia până când ne-am intersectat pe drum cu o puștoaică de numai câțiva anișori, care părea că plutește, de ziceai că se născuse cu rolele în picioare.

S-a întreptat adolescenta de spate, a luat o mină serioasă și a decretat solemn:

– Într-o zi o să fiu și eu ca ea!

E lesne de imaginat, sper, că s-a râs și s-a glumit, mai apoi, tot drumul până acasă. Nu numai că este anti-talent, dar e doar foarte vag mai grațioasă decât un elefant în magazinul cu porțelanuri. Dar, na, cine știe? Poate, totuși… 😊