Din nefericire, foarte mulți cetățeni de prin ‘prejurul nostru suferă de nasîncurită. Și, tot din nefericire, oricât de mult ar fi avansat știința, nu s-a descoperit niciun leac minune pentru această sensibilă problemă. N-ar fi prea mare bai cu ea dacă l-ar afecta pe cel bolnav, însă nu el e victima, ci ăi’ din jurul domniei sale.

– Auzi, da’ cât câștigă soțul tău?

– La loto, sau…?

– Ce? Ce loto?

– Păi atunci nu știu la ce te referi. Ce să câștige?

– Salariu, tu!

– A, păi spune așa! Cât vrea el.

– …

Dialogul de mai sus a fost real, la fel ca multe altele ce au vizat subiecte diverse, de la “voi când mai faceți un copil” și până la “ar fi bine să puneți și voi niște covoare și perdele în casă, arată de parcă aș fi la bar” sau “mai vorbește și tu cu fie-ta, se îmbracă de parcă e adunată de pe gârlă”.

Acu’ haide să fim serioși. Chiar are așa mare importanță dacă un copil, indiferent al cui e, se îmbracă de-a valma? Se schimbă ceva dacă respectă “canoanele”? Ia note mai bune la școală, o să fie mai fericit? N-are, desigur, absolut nicio valoare. Dar e mișto rău să mi-o bage la-naintare p-aia cu grija.

Lăsați, nu vă deranjați, mă descurc. Mulțumesc!

M-am descurcat minim decent cu toate, în opinia mea (a altora mă lasă, sincer, rece). Și cu casa, cu serviciul sau cu copilul. Ba chiar și cu mine. Iar unde nu, nu am cerut gratis nimic nimănui. Am remediat dacă am simțit nevoia ori am considerat că merită efortul, sau am apelat la oameni de suflet, și cam atât.

Și, pentru că nu suport să mi se bage diverși cu nasul în partea dorsală, răspunsurile variază în funcție de chef și inspirație de la “vezi-ți de ale tale”, până la celebrul “marș, mă!”. P-ăsta din urmă îl ador, recunosc, și îl rostesc cu foarte mare patos. E zicere d-aia scurtă, printre dinți, asezonată la o privire insistentă și vag diabolică. E veche tare și m-a însoțit, credincioasă, de-a lungul anilor, încă din vremurile în care am decis că pot să îmi văd de ale mele fără să se demoleze lumea din cauza asta.

–

Remediul pentru nasîncurită e o porție mare de indiferență. Și nu, nu mă refer la cei apropiați, care își dau cu părerea ori vin cu sugestii, ei și-au câștigat deja locul.

–

Sursa foto: Gratisography.