Când am pus orașul ăsta pe lista locurilor de vizitat, l-am trecut ceva mai la urmă, în categoria “city break de Crăciun”. Motivul era unul simplu. Îmi părea simpatic, inedit, iar poziția geografică a Letoniei face ca iarna să fie zăpadă. În combinație cu târgul de sărbători, plus prețurile accesibile, iese ceva mișto.
Numai că potriveala de-acasă nu prea s-a pupat cu aia din târg, așa că am dat peste o ofertă a unui site de turism de pe care ne mai inspirăm uneori. City break în Riga. Aveam deja rezervare făcută pentru ziua mea, dar mai fuseserăm în Belgia de câteva ori și, cum nu aveam la dispoziție mai mult de patru zile, nici nu puteam pleca pe cine știe unde. Am aruncat un ochi pe ofertă și am decis că este exact ce voiam – zbor scurt, lowcost, cazare mișto, la hotel un spa chiar lângă centrul vechi. Ba, chiar, am avut și micul dejun inclus, o chestiune care poate părea nesemnificativă la prima vedere, însă pentru mine e importantă. Nu suport să alerg ca nebuna, dimineața, după cafea pe te miri unde. Vreau să cobor și să zac la restaurant până mă dezmeticesc.
Acestea fiind spuse, am decis să anulăm rezervarea din Belgia și dăm cu cardul la letoni. Sfat: de câte ori vedeți o “ofertă” la agenții sau pe Booking, intrați și pe site-urile hotelului și al companiei aeriene. Nu întotdeauna, dar în cele mai multe cazuri, o să constatați că este mai ieftin să rezervați direct. 😀
Primul pas m-a impresionat în mod foarte plăcut. Ca să fi mers acolo, trebuia să completăm PLF-ul (Passenger Locator Forms), ceea ce am și executat, că nu era pe alese. Ne-am pregătit cu o porție suplimentară de răbdare, având deja câteva alte experiențe de genul, pe la alte popoare, unde numai de numărul de la pantofi și care este poziția preferată nu am fost întrebați. În rest, o grămadă de informații complet inutile.
Ei bine, la oamenii ăștia nu numai că nu am avut de orbecăit, dar nici de nervi nu am avut parte. Site-ul e simplu, declarația minimală, pașii de parcurs extrem de clari. Am zis ia uite, nene, ce mișto! Chiar se poate. Uluitor!
Câte ceva despre Letonia și Riga
Aeroportul din Riga este curat și aerisit. O încântare. Iar autobuzul către oraș pleacă exact din față, stația este la câțiva metri de ieșire. Automatul de bilete – la îndemână, o călătorie costă un euro și ceva, se poate plăti și cash. Euro, da. Letonia este membră UE (2004) și Eurozone, membră NATO (1991), a Națiunilor Unite, FMI, WTO, plus o grămadă de multe altele. Irelevant în discuție, oricum, ideea era că, deși e mult mai puțin în lumina reflectoarelor decât alte destinații turistice europene, este un stat funcțional, cu un PIB per capita relativ decent, în creștere.
Un milion nouă sute de mii de locuitori, atât are toată țara. 1.900.000. Din mâna asta de oameni, aproximativ o treime își duc traiul în Riga, oraș ce a fost înființat la finalul secolului al XII-lea, pe malul râului Daugava, și are ieșire la marea Baltică.
Vikingi și cruciați (ordinul Livonian, o ramură a Cavalerilor Teutoni) și-au găsit ceva treabă pe-acolo, iar mai apoi, după o foarte scurtă perioadă de independență, Riga, oraș-stat, a ajuns sub papucul polonezilor (1581), apoi al suedezilor (1621), care l-au cedat rușilor (1709). Datorită portului și a comerțului, orașul s-a dezvoltat foarte mult astfel încât, în timpul primului război mondial, Riga era al treilea cel mai mare oraș al Imperiului Rus.
Pagubele suferite în timpul războiului au fost foarte mari, iar declararea independenței de Rusia, în anul 1918 nu a făcut altceva decât să adâncească paguba și mai mult.
Și-au suflecat oamenii mânecile și s-au apucat de treabă. Și-au făcut aeroport, universitate, Conservator, Academie de Arte și au triplat numărul școlilor de stat. Vorbim de anul 1920.
Din nefericire, veselia lor nu a durat foarte mult, în anul 1940 au ajuns, iar, sub ocupația nebunilor de la est. 35.000 de letoni, în special elite, au fost deportați în Siberia, iar în timpul ocupației naziste au fost uciși în jur de 70.000 de evrei. Numerele pot părea mici, însă, raportate la polulație, nu sunt deloc. Letonii au reușit să-și recapete independența în 1991 și de atunci funcționează ca un stat normal.
Câteva considerente personale
Primul, ăl’ care m-a uluit cel mai tare, a fost îndârjirea cu care și-au reconstruit țara de fiecare dată. Multe dintre clădirile istorice din centrul istoric al orașului (care centru, apropo, este în patrimoniul UNESCO) au pe fațadă trecuți doi ani. Primul este cel al construcției, al doilea este cel al reparației (sau reclădirii).
Așa se face, de pildă, că cea mai cunoscută clădire din Riga, aceea care apare pe cărțile poștale, House of the Blackheads (Melngalvju nams), construită inițial în secolul al XIV-lea, a fost lovită de bombardamentele nemților, în anul 1941, și demolată complet de sovietici, în ’48. Au pus letonii mână de la mână, la propriu, și au reconstruit clădirile identic cu originalul. Grosul fondurilor a venit de la un bancher, însă foarte mulți cetățeni au donat pentru reconstrucție. După trei ani, în 1999, au reușit să o redea cetățenilor. Clădirea este acum muzeu.
House of the Blackheads este doar una dintre multele construcții refăcute.
–
Al doilea a fost acela că, deși n-au fost imperiu, n-au cine știe ce resurse și, colac peste pupăză, sunt cu adevărat independenți numai de v’o treij’ de ani, au pus oasele la treabă și se vede. În PIB-ul per capita, în felul cum funcționează lucrurile, în cum arată tot ce au ei acolo. Din punct de vedere turistic, Riga nu este la nivelul Parisului, nici n-ar avea cum, dar se apropie de Praga și Viena. Da, am ieșit din centrul vechi și ne-am plimbat prin oraș, la întâmplare, pe străzi.
Se vede că mai au de muncă, se vede că mai au nevoie de o grămadă de fonduri, să își repare ce le-au stricat alții, să refacă asfaltul, da-i evident că nu dorm în izmene.
Sigur, este posibil ca ei să fi avut parte și de un car de noroc venit de la bubuli, plus de o conjunctură mult mai favorabilă decât cea a României. Acolo pare că n-a ajuns Miorița, să le dea cu damage la moral, ca să o țină langa timp de trei decenii cu scuze de doi bani.
–
Revin mâine cu partea a doua, aia turistică, mișto, cu poze. Nu am dorit să amestec informațiile.
Exact la asta mă gândeam, oamenii ăștia nu știu că trebuie să îți accepți soarta potrivnică. Nu, ei se încăpățânează să încerce iar. Incredibil!
Pun pe listă pentru când vom putea calatori din nou, sună foarte bine.
Am și Tallin pe listă. De fapt, mi-am propus să facem un tur al zonei, dar să scăpăm de pandemia mă-sii, ca să mă pot bucura de ce e acolo fără mască pe nas. 🙂
Ma facusi curioasa.
Astept partea a doua si, poate pui si niste preturi asa, informativ.
O curiozitate: in ce limba te poti descurca pe acolo? Ca limba letona e absolut incomprehensibila.
Ruxandra, prețurile sunt mai mici decât în alte capitale europene. Nu cu foarte mult, dar mai mici.
Engleză. Nu am avut probleme nicăieri. Acum, na, nu-mi imaginez că toți ar fi vorbitori de engleză, spun doar că noi ne-am descurcat fără probleme.