Din când în când, simt nevoie de a-mi deconecta creierul și ochii de la iureșul de informații, ecrane sau liste de to do. Ba, chiar, și de la cărți. Știu, huo, oamenii serioși ar citi și noaptea în somn. Ei bine, eu nu, oricât de mult aș iubi poveștile. Măcar o dată la câteva zile, prestez diverse activități și hobby-uri care îmi permit dacă nu să mă ridic și să-mi mișc fizicul pe afară, măcar să iau o pauză de la haos.
Hobbby-uri am destule, cu timpul stau mai prost. Dar una dintre activitățile mele preferate, în afară de bântuit pe coclauri, este grădinăritul. Ăla este unul dintre momentele mele totale de zen. Suntem doar eu, gândurile mele, plantele și diversele mici (sau mai mari) vietăți ce-mi mișună prin preajmă. Din fericire, nici adolescenta, nici inginerul nu sunt pasionați de așa ceva, îmi rămâne mie toată distracția.
Am detestat întotdeauna să locuiesc la bloc
E confortabil la bloc, știu, și mult mai simplu. Pui douăzeci de ghivece cu plante pe pervaz, înghesui ce se mai poate pe balcon și ai verde. Nu te mai stresezi că trebuie să cureți jgheaburile, să refaci zidul de retenție sau să schimbi gardul. Ori să tunzi gazonul și să pregătești grădina pentru veselia de primăvară.
Ai mei au locuit la bloc, dar fugeam la bunici, la țară, de fiecare dată când prindeam ocazia. În apartament mi se pare că mă sufoc. Și da, desigur, mă și ofilesc. Doar am spus deja că sunt un fel de plantă. 😛
Să umbli desculț(ă) vara, cu cafeaua în mână, în iarba plină de rouă este una dintre cele mai mișto senzații. Mai ales atunci când înfloresc trandafirii și garofițele, să fie și cu parfum. Mai pozezi trei picături de apă, mai numeri bondarii și gărgărițele, trece timpul. Nici nu-ți dai seama când se face ora la care trebuie să te apuci, bombănind, de treabă.
În România, a fost exclus să putem locui în mod curent la casă, fiind legați de București cu joburile amândoi. Mai reușeam să fugim la țară în weekenduri, dar tot nu-mi era suficient. Iar casă în București… haha, nu, mulțumesc. Griul urban, aerul poluat și gălăgia îmi anulează orice poftă de a sta pe afară.
Și ne-am mutat
În primă fază am stat într-o casă mică, în centrul Utrecht-ului. Chiriile sunt astronomice în zona aia, spațiile sunt foarte, foarte mici, așa că ne-am mutat mai “la porumb” (lângă parcul de care povesteam zilele trecute). Doar că… era apartament. Care nu că era mare, ci uriaș. Numai livingul avea aproape 60 mp, iar terasa se întindea pe una dintre laturile lui. Mișto, nimic de zis. Dar, totuși, piticul cu grădina plângea.
Ne-am mutat la prima noastră casă. Avea de toate. Probleme gârlă, o mansardă care fusese folosită ca spațiu de depozitare, așadar complet neamenajată și o curte plină de bălării, lăsată-n paragină. Distracție, nene! Ne-am suflecat mânecile și ne-am apucat amândoi de treabă.
Mansarda este acum birou pentru toți trei, casa mai necesită investiții și reparații, dar au fost toate trecute momentan pe linie moartă din motive de lockdown, iar la curte încă mai lucrăm. Dar, una peste alta, am reușit să facem în timpul liber, în cinci ani, mult mai multe decât mi-aș fi imaginat.
Am învățat o grămadă despre renovări și reparații, am muncit de ne-au sărit capacele uneori, dar e mișto. Și e mișto nu numai să constați că ai făcut ceva cu mâinile tale, dar și că te poți relaxa într-un loc foarte plăcut după ce ai terminat treaba.
Pui cărbunii la încins, că ți s-a făcut poftă de un porumb copt și cartofi la jar, d-ăia în coajă, pe care-i îneci mai apoi în unt cu sare, usturoi și mărar proaspăt, desfaci o bere rece, dai muzica nițel mai tare și te tolănești pe pernele de pe canapea, sub umbrelă. Și zaci acolo până te limpezești de tot la cap. Iar a doua zi o iei de la capăt.
–
Superbe pozele!
Am trait la bloc foarte multi ani, dar acum nu as mai putea. Cand inca mai aveam apartamentul in Romania, am stat acolo pe perioada vizitei. Groaznic! Acum stam la socrii, la casa, cand ajungem pe acolo. Bine, oricum ne-am vandut apartamentul pentru a ne cumpara aici casuta noastra.
Nu avem flori multe sau mai stiu eu ce gradinita cu legume, pentru simplul motiv ca nu avem timp de ele. Jumatatea pleaca la munca dimineata la 07:00 si se intoarce dupa ora 18:00. Cand ajunge acasa este “rupta-n gura” de oboseala, asa ca nu ii mai arde de asa ceva. Eu cand ajung pe acasa, dupa opt zile la mina, ma rezum la micile chestii “de mentenanta” si cam atat (mai tund trandafiri, gazonul). Chiar in liberele viitoare, vine o firma sa imi dea o cotatie pentru inlocuirea gazonului natural, cu unul sintetic! Pur si simplu nu mai am chef de impins motocositoarea, sau sa il mai implic si pe fiu-miu la chestia asta. Cativa trandafiri, un lamai, si un fel de mandarin, imi sunt de ajuns.
Cand am cumparat casa nu a trebuit sa facem nimic la ea, era perfect locuibila. Acum dupa cinci ani ne gandim la o chestie mai de amploare (schimbat toata bucataria, plus tot parchetul laminat , vreo 70 de metri patrati, si renovat o buna bucata din casa), ceea ce o sa ne cam coste. Exclus sa ma apuc eu sa fac, ca doar si meseriasii trebuie sa traiasca.
Daca am chef sa ies in natura, il iau pe “iubitul lu’ tata”, un cocker spaniol de sase ani, si iesim la plimbare. In circa 7-8 minute sunt intr-o zona verde super faina, de fapt este un parau care traverseaza Adelaide-ul si pe toata lungimea lui este amenajat ca un parc. Eventual ma urc in masina si in 25 de minute sunt la plaja, sau pe dealuri, la vinarii!
Renovările le-am făcut noi dintr-un motiv foarte simplu, Emil. După ce am plecat din țară, a am fost nevoiți să umplem cu ceva timpul pe care, în România, l-am fi petrecut cu prietenii și familiile. Când ne-am mutat în Olanda, nu cunoșteam pe nimeni, iar anturaj nu poți să îți faci în două, trei luni. Așa că ne-am ținut ocupați.
Între timp, da, am scăzut foarte mult numărul de ore petrecute cu activități de genul ăsta. Avem amici, avem colegi de muncă, după ce scăpăm de pandemie, îi chemăm la un grătar și o prăjitură. Abia aștept. 🙂
Scobitul în grădină e una dintre pasiunile mele din copilărie. Nu o am de la cineva, nu am avut vreo muză. Pur și simplu am descoperit, mergând mereu la țară, că mă relaxează foarte tare.
Parca ai fi fiica lui maica-mea. 😂 Are in fata geamurilor la bloc, o grădinița cu flori, de câțiva metri pătrați, și aia este viața ei. Toata ziua le îngrijește, vorbește cu ele. Și ea spune exact la fel, ca o relaxează foarte tare.
Eu dacă “la țara” nu am avut (băiat de oraș), nu prea am pasiuni din astea. Am încercat sa cultiv ceva roșii, ardei, ardei iute, dar fără mare succes. Doar ardeiul iute s-a făcut ok, roșiile aproape toate arse de soare, sau mâncate de ceva dăunătoare. Aici soarele arde foarte tare vara, așa ca trebuie sa ai mare grija cu ele.
Eu nu vorbesc cu ele. Încă. 🤣🤣🤣
Legume nu cultiv, Emil, nu văd rostul, câtă vreme am ferme de tot felul în jur. Doar ardei iuți, căpșuni și plante aromatice. 😁
Am trăit mereu la casă. Cu fostul tot la casă, în mijlocul Bucureștiului. Și pentru că ne sufocau blocurile din jur, am construit noi o casă. Și da, știu cum e să înveți de toate și să faci cu mâna ta lucruri. Și să te bucuri de ce ai reușit.
Cum îmi zicea cineva, i-am donat partea mea când am plecat de acolo. Că lui nu i s-a părut că munca mea valora ceva. Și în ciuda comentariilor tuturor că e prea scump, am închiriat un apartament într-un imobil mic, la parter, care are și o mică grădină. E locul meu de joacă și de visare. Și e liniște deși e aproape de centru.
PS-superbe pozele!
Știu că sunt și zone mai liniștite în București, Anouk, dar e un oraș isteric în general. Uite, și în Amsterdam e zgomot, e foarte normal, unde e lume multă, este și agitație. Dar nu e gălăgie din aia cu claxoane și sirene.
Bine că ai scăpat de fostul, nici nu mai contează bunurile materiale pierdute. 😉 Meriți să trăiești viața ta, nu pe a altora. Spor la tot ce vrei tu!
Am locuit in Romania numai la bloc. In Dk intai intr-un apartament modest, apoi intr-unul gigantic, apoi la casa. Toate cu chirie, proprietatea spitalului local. In 2000 ne-am mutat pe o alta insula si ne-am cumparat in sfarsit casa. A necesitat multe investitii, dar toate “cosmetice”, le-am rezolvat de-a lungul timpului. Realizarea cea mai grozava este veranda: am inchis o parte din terasa cu pereti si usi de sticla, si avem acum o “orangerie” de 20 mp, foarte luminoasa, unde ne petrecem cat mai mult timp (iarna). Daca e soare afara, chiar la minus grade, temperatura creste la peste 20 in orangeria mea (unde chiar am doi lamai marisori si un calamondin, plus un oleandru maricel, o mandevilla (rucktrumpet) si 8 aloe vera. Toate ies afara vara. Iar gradina e mare, chiar prea mare pentru timpul si puterile noastre (aprox. 900 mp). Am demolat jungla initiala, acum arata mult mai aerisita si luminoasa, arbusti decorativi, coltul cu gradina “mea” de zarzavaturi (cam 20 mp), 10 pomi fructiferi, tufe de coacaze si afine, zmeuris, o vita de vie care chiar face struguri 🙂 Apoi 16 tufe de trandafir si multe ghivece cu flori de sezon. Si multe casute pentru pasarele de tot felul, pe care le vedem de pe veranda. Da, e ceva de lucru, dar e “activitate terapeutica”, relaxanta. N-as mai putea locui la bloc, nici chiar cu balcon-sera…A propos, in casa am 42 ghivece cu diverse plante, din care 12 orhidee 🙂
Na, ca iar am scris un roman…Dar si asta e o terapie, uneori 🙂
42 de ghivece zici? Deci nu sunt singura “nebună”, am să informez inginerul. 😁😁😁
900 mp sunt mulți și greu de îngrijit. În stadiul în care sunt acum, nu mi-ar permite timpul. Dar peste câțiva ani, dacă nu plecăm din Olanda, cam ăsta este și planul meu, să ne mutăm mai la pădure și să am o curte mare de tot. Plus câine și două pisici.
Caine am, mâta mi-as dori, dar potaia mea are alta opinie 🙂 Eu imi mai doresc 1-2 stupi, sa am mierea “mea”. Si un tarc cu 3-4 gaini, dar asta numai daca nu vom mai putea calatori ca inainte de pandemie. Albinele se descurca singure.
De ce sa plecati din Olanda?!
Am vrea câțiva ani undeva pe malul Mediteranei, să am portocali în curte și să mă pot plimba dimineața pe plajă. 😁 Dar numai temporar, apoi ne-am întoarce în Olanda.
Dau regatul și un cal, p-un televizor Royal 🤪 Oare-s bătrân dacă am prins difuzarea sloganului ? Oare-s nebun dacă vorbesc cu florile ? Așa … și?
Bucurii și împliniri și tot felul de proiecte, să vă iasă tot perfecte !!!
Nebun ești chiar dacă nu vorbești cu florile. S-a stabilit deja asta. 😁
Mulțumesc, baftă și vouă!