Ca să se știe și să rămână scris. Am (și) mai puțin timp liber și voi încerca să îmi înșir gândurile ordonat, “pe hârtie”, “din cauza” următorilor (ladies first, of course):

Elena. Elena mea. Unul dintre cei mai verticali și mai realiști oameni pe care i-am cunoscut. Tranșantă, spumoasă, savuroasă. Om cu o experiență de viață care mă sperie și fascinează în același timp. Sper să revină la scris, are ce spune.

Alina. Bestia de birou. Singurul om care a reușit să se zgârie pe față cu un biscuite, bibliotecă umblătoare și instructor de vorbe. E cea care îmi corectează textele, la cerere, și care îmi pune numărul corect de virgule când scriu de-a valma. Tot ea mă ține de vorbă până la șapte dimineața, fără a fi înjurată.

Vasilescu. Blogger, copywriter, nebun idealist și mare frecător la cap. Îl găsiți la el pe tarla, scrie mișto de tot. Uneori cu umor, alteori cu amar, întotdeauna cu suflet.

Ciprian. Project manager, instructor, tată a două zgâtii mici. Om cu o cantitate uimitoare de energie, prieten drag, al cărui parcurs mi-a fost familiar încă din facultate, cu care am lucrat proiecte faine și am crescut împreună. El și cu Alex, cel care a dat viață tehnic (și) site-ului de față, sunt cei datorită cărora pixelii ăștia există.

Ștefan. Inginerul. Jumătatea mea de suflet. Cel căruia îi “mănânc ficații” de mulți ani. Cel mai mare susținător al meu, omul care îmi suportă și temperează toate toanele, fricile și dezechilibrele, cu care pot discuta orice îmi trece prin cap. Cel care a semnat la starea civilă că va consuma și va lăuda tot ce gătesc. 😁

Mulțam tare, dragilor!