Nici nu s-au răcit bine pixelii aferenți textului despre participarea unei “ea”, fostă “el” la Jocurile Olimpice, la concursul pentru femei, că s-a ivit altă situație care mă face să reiau întrebarea. Unde tragem linie? Da, e normal să fim tratați cu toții egal, asta înseamnă o lume civilizată, dar cum facem când, în numele toleranței și acceptării, libertatea lui X o încalcă pe cea a lui Y?

Concret. În SUA (că doar unde altundeva?), mai precis în California, s-a lăsat cu cafteală și cu intervenția poliției, în urma unei aventuri neplăcute, din punctul meu de vedere. O persoană trans (ex. “el”, actualmente “ea”), s-a dus la un centru SPA, în zona dedicată femeilor și s-a dezbrăcat complet. Clientele au făcut scandal, personalul SPA-ului i-a luat apărarea persoanei controversate. Nu știu dacă din convingere sau constrângere (Articolul 51 din Codul Civil le interzice să discrimineze pe motive de sex), dar nici nu mai contează.

Dacă e să mă pun în pielea clientelor, aș fi procedat la fel. Mi-aș fi luat lucrurile și aș fi dispărut de acolo instantaneu. Mi s-ar părea cel puțin mizerabil să permiți unei persoane să intre într-un spațiu pe care eu îl consider sigur, așa mi-ai spus când am intrat, că e pentru femei, și să își fluture nestingherit penisul pe acolo.

Nu sunt pudică, nu mă oripilez când văd organe genitale, nu pun mâinile la ochi când văd bărbați dezbrăcați, dar vreau să decid eu în fața cui mă dezbrac sau pe cine văd. Dacă ar fi să mă duc la plajă la nudiști, aș fi ok cu povestea asta. E o alegere, știu că acolo văd tot soiul de oameni în pielea goală. Însă dacă mă duc la SPA, la femei, vreau să fiu relaxată și să mi se respecte decizia.

Că se simte femeie? Foarte frumos, bravo, mă bucur! Că a trecut în acte chestiunea asta și se îmbracă, machiază, comportă în consecință? Excelent, orice îi bucură sufletul e bine-venit. Dar cum facem cu dotările pe care le-a oferit natura în materie de sex și reproducere? Organele genitale, că de ele zic, de ce mai sunt la locul lor?

Ai zice, poate, că nu contează, că tratamentul hormonal și dorința de a fi în tabăra cealaltă ar fi de ajuns. Lăsați, nu vă deranjați. Câtă vreme organele alea funcționează bine merci, eu nu doresc să-i am pe oamenii ăia dezbrăcați prin preajmă. Mă fac să mă simt în nesiguranță și să mă întreb în permanență “dar dacă”?

Pentru cine nu știe, “dar dacă” ăsta s-a transformat în coșmar pentru deținutele unei închisori din Marea Britanie, când o persoană trans a violat câteva colege de suferință. Că na, e mișto să te dai femeie și să te bâțâi pe tocuri, dar când ți se scoală, să iei o pauză de la farduri și să îți faci damblaua.

Vă rog să mă iertați că-ntreb din nou, dar unde tragem linie? Că drepturile lor sunt drepturile lor, dar nu am idee unde naibii le mai găsesc pe ale mele?