Păi e corect așa?

2 iunie 2021 | Povești | 12 comentarii

Motivul pentru care competițiile sportive sunt organizate separat pentru femei și pentru bărbați este unul destul de simplu, la mintea cocoșului cum ar veni, acela că fizic suntem construiți diferit. Nu în sensul că unii ar avea patru mâini, iar ceilalți două capete și cinci picioare, ci în ideea ca masa musculară și forța înclină balanța în favoarea masculilor.

Fapt incontestabil nu pentru că așa au stabilit Gică strungarul cu vecinii lui la o bere, la colțul blocului, ci pentru că este susținut științific de o meta-analiză care a pus cap la cap aproape 50 de studii referitoare la subiect. Au măsurat și analizat pe toate părțile și în toate felurile, concluzia este clară: femeile performează fizic mai slab decât bărbații când sunt necesare forță sau viteză, unul dintre motive fiind acela că la aceeași masă corporală, masa musculară este mai mică în cazul sexului mișto.

Nu vreau să intru în discuții inutile despre veșnica râcă pe motive de feminism exagerat sau masculinitate toxică, ci despre toleranță, acceptare și eventuale limite.

Inechitate, nu egalitate

La Jocurile Olimpice de la Tokyo, de anul ăsta, a fost acceptat primul sportiv transgender. Laurel Hubbard, 43 de ani, din Noua Zeelandă, ex-bărbat, actualmente o ea, participă la concursul feminin de haltere după ce, până în 2013 a participat la probele masculine.

Sunt o susținătoare a ideii de incluziune, de acceptare a tuturor, oricât de ciudați sau neobișnuiți ar părea altora, a non-discriminării din motive de sex, religie, culoare, naționalitate etc., dar asta mi se pare prea mult. Înțeleg principiul care a stat la baza modificării regulamentului stabilit de către Comitetul Olimpic Internațional, însă, fiind vorba de competiție sportivă, exact partea cu egalitatea de șanse au aruncat-o pe geam.

10 nanomoli de testosteron per litru, pe parcursul ultimelor 12 luni, este un criteriu aberant. Oricine face tratament hormonal poate obține valorile respective (sub supraveghere medicală, desigur), dar cum rămâne cu masa musculară? O decupăm, să ajungem la valori apropiate? Este corect ca cineva să obțină recunoașterea și beneficiile care decurg în urma unei medalii olimpice trișând? Ce șanse mai au celelalte sportive?

Iar inechitatea participării la competiții sportive este numai o foarte mică parte a problemei, cealaltă fiind faptul că ești pus instantaneu la zid dacă ai tupeul să comentezi. Huoooo, intolerantule! Huooo, ai ceva cu transgenderii, nu suporți diversitatea!

Vrem să le dăm tuturor șanse? Foarte frumos, așa este normal într-o societate funcțională. Dar de ce nu se înființează, alături de cele două categorii clasice, feminin – masculin, și una mixtă? Open. Deschisă, adică, să participe acolo oricine dorește.

Unde tragem linie?

Nu am o problemă (dacă-mi aduc aminte, desigur), să-i spun unui fost bărbat “ea”. (Sau, invers, unei foste femei “el”.) Dacă omul se simte mai bine femeie, cine sunt eu să stau în calea fericirii sale? Facă ce dorește.

Însă mă apucă dracii dacă mi se bagă toleranța și acceptarea pe gât. Dacă particip la o competiție, vreau să am șanse egale cu toți participanții. Altfel cum facem, ne apucăm să participăm la concursuri de copii ăștia care ne simțim mai de doisprezece ani la cap? Cum nu, păi nu e discriminare? Eu mă simt copil, deci vreau să particip acolo, dar să nu se uite comitetul în buletin, ci să-mi dea un test d-ăla de personalitate. Cam cum fac băieții ăia de la COI* cu măsurarea cantității de testosteron. Păi nu?

*COI – Comitetul Olimpic Internațional. Să n-avem discuții. 🙂

12 Comentarii

  1. Solandi

    Nici mie nu mi s-a părut echitabil, la o primă privire.
    Dar condiţia aceasta , ,10 nanomoli de testosteron per litru, pe parcursul ultimelor 12 luni” spune de fapt tot.
    Pentru că este o legătură directă între masa musculară și testosteron: mai mult testosteron = mai multă masă musculară. Femeile au în general sub 10 nanomoli. Deci, dacă un bărbat are această valoare timp de 1 an, masa lui musculară scade şi ajunge să fie echivalentă cu cea a unei femei (asta încă din primele 6 luni, alături de alte transformări specifice femeilor, precum creșterea procentului de grăsime din corp).
    În plus, masa musculară a uni bărbat atinge dezvoltarea maximă între 18 şi 25 de ani, iar performanţa sportivă atinge un vârf între 20 şi 30 de ani. După, lucrurile o iau la vale. Înţeleg că Laurel Hubbard are 43 de ani. Deci calitatea musculaturii ar fi fost oricum compromisă şi dacă ar fi fost încă bărbat. Cu atât mai mult având în vedere tratamentul hormonal pe bază de estrogen pe care îl urmează transgenderii femei toată viaţa.
    Ca atare, ea este acum femeie nu doar mental, ci și fizic.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Solandi, în primul rând, testosteronul este doar o foarte mică componentă din toată povestea. A judeca doar în funcție doar de un singur parametru este aiurea.
      Doi, dacă avea douăzeci de ani, teoria cu îmbătrânitul nu mai stătea în picioare. Azi e omul de 43 de ani, mâine poate participă altul tânăr, că nu a primit derogare, pur și simplu au schimbat regulamentul. Îmi mențin ideea, era necesară nu o astfel de măsură, ci deschiderea unei a treia categorii, unde să se înscrie benevol femei, bărbați, trans sau mai știu eu ce.

      Răspuns
      • Solandi

        Testosteronul, nu este doar o mică componentă în toată povestea, ci este chiar actorul principal; prezenţa lui în anumite procente (specifice bărbaţilor/femeilor) chiar schimbă radical datele problemei şi are rol principal în cantitatea de masă musculară, implicit în forţa exercitată, care este factor decisiv în acel sport. Şi asta fără a intra în amănunte de vârstă şi alte cele. Adică o fi un singur factor de departajare, dar este vital. Restul sunt neglijabili.

        Dar, vorba ta, pentru a elimina incertitudinea, cam e utilă apariţia unei noi categorii. Care să se cuprindă varietatea de gen. Şi ne-ar scuti de analize, măsurători şi rezultate care pot trece pe sub radar. Și ar elimina dubiile.

        Răspuns
        • Solandi

          Dacă nu ai editare la comentarii…
          Erată: fără virgula de după testosteron. Iniţial a fost o altă formulare pe care am modificat-o, iar virgula aia rămas aiurea acolo.

          Răspuns
          • Solandi

            Şi, ca să fiu mai clară, ai o ruptură de logică aici:
            ,,10 nanomoli de testosteron per litru, pe parcursul ultimelor 12 luni, este un criteriu aberant. Oricine face tratament hormonal poate obține valorile respective (sub supraveghere medicală, desigur), dar cum rămâne cu masă musculară? O decupăm, să ajungem la valori apropiate?”

            Dar nu e nevoie să decupăm masa musculară. Deja se duce naibii după scăderea testosteronului la valorile în care el există în corpul unei femei., timp de un an, Pentru că cele două aspecte sunt direct proporționale. Deci unde ar fi nedreptatea privint din această perspectivă?

          • Ana M. Popescu

            Nu știu dacă pot adăuga opțiune de editat comentarii pe tema pe care o am instalată și nici nu am timp de modificări în perioada asta.

            Lucrurile nu sunt deloc așa simple cum spui tu și nu te contrazic eu, ci medici și sportivi. Te-ai legat de un amănunt și ai pierdut the big picture. 😉

      • Solandi

        De fapt situaţia este cam incertă în legătură cu aceste aspecte. Nu deţine nimeni, momentan, adevărul absolut, ca să stea în picioare afirmația că mă contrazic medici sau sportivi. Pentru ca de fapt unii medici sunt de o parte, alții de cealaltă. Nici măcar nu era vorba despre asta. Ci despre modul în care e prezentată situația în articolul de mai sus.

        Referitor la regulamentele în vigoare, hotărârile acelea la nivel de comitete sportive au fost luate în urma multor dezbateri şi pe baze ştiinţifice. Însă nimeni nu poate susţine cu certitudine că are răspunsul perfect. Iar eu sau tu, profani in ale medicinei, sportului, etc., nu putem decât să ne situăm de o parte sau de alta. Sau să rămânem undeva între ele.

        Aici o mică parte din încercările de o scoate la capăt în această privință (2018):
        https://www.sciencemag.org/news/2018/07/scientist-racing-discover-how-gender-transitions-alter-athletic-performance-including

        Cât despre o categorie separată în sport, la care să participe numai transgenderi… asta ar însemna să și existe suficienți concurenţi pentru a putea vorbi de o competiţie. Și mă îndoiesc că există la ora actuală. În plus, dacă sunt luați la bani mărunți, biologic vorbind, în realitate există multe diferenţe între membrii unui lot de același gen. Întotdeauna unii vor avea un plus de ceva, fie ei hormoni în limite acceptabile dar diferite, sau calități fizice superioare altor semeni de același gen și cu care concurează. Iar un bărbat căruia i se ia din forță prin reducerea testosteronului, poate fi echivalentul unei femei mai bărbătoase, deținătoare de cromozomi xx, dar și de calități fizice pe care altele nu le au. Iar punând astfel sub lupă totul, s-ar putea să ne trezim că avem nevoie de mult mai multe categorii în concursurile sportive.

        Răspuns
        • Ana M. Popescu

          Solandi, nu am scris nicăieri despre o categorie separată în sport, la care să participe numai transgenderi. Referitor la “modul în care este prezentată situația” – este o opinie personală, înșirată pe tarlaua mea. Prezint situațiile așa cum le văd eu, adică. Iar cu asta, din punctul meu de vedere schimbul ăsta de replici ia sfârșit, nu duce nicăieri.

          Răspuns
  2. costicămusulmanu

    dar nu e o noutate; Serena joacă de mulți ani la fete…

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      🤣🤣🤣 Hai că mi-ai făcut ziua.

      Răspuns
  3. dan surpateanu

    Este corect. Deoarece femeile sunt egale cu barbatii, si barbatii sunt egali cu femeile.

    Urmand logica asta am ramas perplex de asta cu salariile barbatilor trebuie sa fie egale cu cele ale femeilor pe acelasi post. De acord insa urmatorul lucru (care este baza acestei inechitati) nu se intampla – cand isi aleg partenerele, barbatii nu vad partea materiala drept factor decisiv; cand isi aleg partenerii, femeile vad partea materiala ca fiind decisiva. Inca un lucru – intr-un cuplu, barbatul este vazut mai rau (underperforming) atunci cand femeia are salariu mai mare, iar aceasta incepe sa-si caute un alt partener. Viceversa nu doar ca nu se intampla, dar barbatii chiar isi doresc asta de la partenera lor.
    Femeile cauta job-uri pe partea sociala a job-urilor, barbatii pe partea reala si de aplicare imediata. Ce job-uri credeti ca sunt platite mai bine?

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Salariile trebuie să fie egale la performanțe egale, nu în funcție de sex, culoarea ochilor sau dacă a plouat suficient de mult în luna angajării. Revin cu amănunte pe subiect mâine, într-un articol separat, din motive de job și proiecte ce trebuie predate. 🙂

      Răspuns

Confirmări/Notificări

  1. Ce mi-a plăcut (săptămâna 268) - Mihai Vasilescu - […] Păi e corect așa? […]
  2. Știrile zilei – 7 iunie 2021 ⋆ zoso blog - […] Ce mișto sunt discuțiile astea despre egalitate […]
  3. Despre egalitate - Ana M. Popescu - […] avantajele create pentru a ajuta o categorie, dacă dezavantajează o alta. Așa cum scriam în articolul anterior, cel la…
  4. Când mielul se dă oiță, mai iese și cu scandal - Ana M. Popescu - […] nu s-au răcit bine pixelii aferenți textului despre participarea unei “ea”, fostă “el” la Jocurile Olimpice, la concursul pentru…

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă