Ieri am scris că mulți sunt rupți de realitate. S-au cocoțat în palatele de cleștar și refuză să vadă realitatea. Păi cum, to’arășe, dacă mie mi-e bine, nu înseamnă că tuturor le este așa? Cum nu?...
Faptul că unii sunt rupți de realitate, în general, nu e o surpriză. E confortabil tare să trăiești în bula ta și să scrii relaxat, pe internet, “haideți, măi, nu vă mai plângeți atât, puneți mâna...
(Text scris ca urmare a unora dintre comentariile de la textul de ieri al Vasilescului.) Când eram în școala generală, o parte dintre colegi, nu mulți, aduceau tot felul de scutiri pentru ora de...
Când ne-am mutat în cartier, au fost primii care ne-au urat “Welkom!” și ne-au întrebat de sănătate. Erau curioși, dar cu măsură, așa cum le este specific olandezilor, mereu vrei să știi pe cine ai...
Una dintre metehnele multora, care mi se pare obositoare, iritantă și inutilă, este nevoia permanentă de competiție. Nu știu nici ce animă, nici ce anume declanșează nevoia asta și nici nu are vreo...
Am crezut că o să îmi bag picioarele în cursuri și-n învățat, dar am reușit să închei cu bine cele trei săptămâni demente. Mă rog, cu bine e numa’ un fel de a spune. Am niște cearcăne pân’ la...
Soare, douăzeci ș-un pic de grade (în sfârșit!), păsările chirăie de zor. Mă ridic de pe scaun și mă holbez pe geam, parcă îmi vine să-mi bag un pic picioarele în ea de treabă. Bine, fie, un pic mai...
Comentarii Recente